Poezii

Gen 6

sunt puține lucruri de care mai avem timp

ultima țigară pe balcon să nu miroasă

în casă şi cam atât

sau pentru mine spori de igrasie

[ți-am zis că nu-mi place nicotina]

trosc

intri în casă şi acum uşa ferestrele parchetul toate

trosnesc de greutatea dintre noi acum

articulațiile mele au în ele ceva al tău

încă doi paşi şi părinții noştri adoptați se vor trezi

o să intre peste noi să ne prindă fumând pagini de jurnal

să ne certe să ne bată să le mulțumim că alții n-au

în canalizări şobolani mănâncă momeală cu fibră de sticlă

şi n-au

părinți să-i oprească

[acum dă şi mie o țigară dacă tot]

trosc

te-am cunoscut odată cu războiul şi poate e bolnav

să mă gândesc la tine aşa - n-am când să înțeleg

sute de morți pe zi sau tot finalul dintre noi dar

prin ferestrele noastre de lemn se văd la fel

uite o maşină un şobolan călcat uite o dronă

toate mai puțin importante decât paşii tăi

calzi pe betonul rece din baclon, decât

micul acasă dintre ei şi fum

aici igrasia

e doar mirosul care ne confirmă că am ajuns acasă

trosc

‍

Tudor

Tudore, dau un monster(roz)

dacă îmi faci şi mie un playlist să-l ascult când sunt singur

în metrourile cu grafitti de pe linia verde

pana mea, ascult pe repeat Ard de la Killa şi m-am plictisit

tu ai 18 ani şi îi ştii pe toți ăştia

înțelegi la ce mă refer

că pentru tine înca e acceptabil să fii edgy

şi acum sunt singur şi ar merge recomandari

că azi am intrat în stație şi era atât de gol că am vrut să salut paznicul

şi în vagon cu mine mai era unu’, aş fi vrut să nu

dar cum eram aşa doi îmi parea rău el era cu

bicicleta trebuia s-o suie

s-o coboare

eu nu

să stea cât o vrea că şi-n vagonul din spate tot doi sunt

şi-ntre timp am găsit, go to song radio, nu-mi mai trebuie