Poezie ucraineană
Lina Kostenko
Lina Kostenko este poetă, jurnalistă, scriitoare, editoare și fostă dizidentă ucraineană. Este fondatoare a mișcării de poezie Sixtiers (Шістдесятники). Kostenko, profesoară la Academia Mohyla din Kiev, a primit numeroase distincții, precum doctorate onorifice ale Universităților din Lviv și Cernăuți, Premiul Național Shevchenko și Legiunea de Onoare. Lui Kostenko i s-a atribuit reînvierea poeziei lirice în limba ucraineană și a fost numită una dintre cele mai mari poete din Ucraina. Ivan Koshelivets, savant emigrant ucrainean, s-a referit la scrisul ei drept „fără precedent” prin felul în care sfidează realismul socialist.
Aripi
În realitate păsările nu au nevoie de pământ.
Fără el, cer tot va fi,
Fără câmpie, voință tot va fi.
Fără ceață, nori tot vor fi.
Și poate acesta este adevărul lor…
Dar cum e cu omul? Cum rămâne cu omul?
Trăiește pe pământ. Nu zboară.
Dar are aripi. Dar are aripi!
Nu sunt făcute din pene sau din puf,
Ci din adevăr, încredere și virtute.
La unii – din credință în iubire.
La unii – din pasiune veșnică.
La unii – din onestitate față de muncă.
La unii – din generozitate în grijă.
La unii – dintr-un cântec sau dintr-o speranță,
Dintr-o poezie sau chiar dintr-un vis.
După cum se pare omul nu zboară…
Dar are aripi. Dar are aripi!
Крила
А й правда, крилатим ґрунту не треба.
Землі немає, то буде небо.
Немає поля, то буде воля.
Немає пари, то будуть хмари.
В цьому, напевно, правда пташина…
А як же людина? А що ж людина?
Живе на землі. Сама не літає.
А крила має. А крила має!
Вони, ті крила, не з пуху-пір’я,
А з правди, чесноти і довір’я.
У кого – з вірності у коханні.
У кого – з вічного поривання.
У кого – з щирості до роботи.
У кого – з щедрості на турботи.
У кого – з пісні, або з надії,
Або з поезії, або з мрії.
Людина нібито не літає…
А крила має. А крила має!
Flori
Acestea pot să nu fie nici măcar poezii,
ci flori dăruite ție. (Lina Kostenko)
Iarba și ea se va înălța.
se va năpusti în valuri peste sat
și în cele din urmă va năpădi aceste părți,
ca și cum nu am fi existat niciodată.
Probabil nici nu suntem maturi,
probabil nici nu suntem creați pentru război,
dar el ne creează după bunul lui plac
sau ne va mistui, aruncându-ne în spini.
Șterge numele din „cineva” invizibil
și undeva în mulțime ne va înșfăca regimentul.
Războiul este cel mai incapabil arhitect,
ce are talent doar la crearea de ruine.
Se pare că viața era împărțită în două,
dar s-a dovedit a fi plină până la refuz
pentru cei care nu s-au născut pentru războaie,
și pentru cei care s-au născut până la urmă pentru ele.
Pentru cei care sunt opriți în mijlocul conversației,
la jumătatea înghițiturii din aerul de stepă
conversațiile neterminate au înghețat,
poveștile care vor rămâne nespuse.
Au fost vremuri mai nesigure și mai rele,
în familia mea n-am întâlnit unele mai tragice.
Și acestea nu-s doar versuri, băieți, nu-s doar versuri,
ci flori pe care vi le-am pus în buzunarul hainei.
Квіти, Павло Вишебаба
Це може навіть і не вірші,
а квіти, кинуті тобі. (Ліна Костенко)
Трава так само буде пнутись вгору.
врізатиметься хвиилями в село
і врешті-решт уламки ці підкорить,
неначе нас ніколи не було.
Напевно, ми ще навіть не дорослі,
напевно, створені не для війни,
але вона нас творить на свій розсуд
чи перетравлює, кидаючи в терни.
Стирає імена в незримі “дехто”
і десь між цифр утисне наш загін.
Війна- найбільш невмілий архітектор,
що має здібність тільки до руїн.
Життя, здалось, розділене надвоє,
а виявилось- сповнене до меж
для тих, хто народився не для воєн,
та й хто для них народжується, врешт.
Для тих сприяють на пів слові,
на пів ковтку в повітрі степовім
Застигли незакінчені розмови,
Історії, які недоповім.
Були часи непевніші та гірші,
Трагічніших не знав я на роду.
І це не вірші, хлопці, це не вірші,
а квіти, що вам в кітелі кладу.
Traduceri de Geanina Raicu