Poezie brașoveană
Gabriela Lung
1.
vară austeră
(frigiderul gol și feed-ul plin)
o altă săptămână, un alt femicid
un alt hot take greșit & un alt lanț de reacții
o nouă zi, o nouă ispită cu fațete prinsă în plasă, un alt concurent de la Insulă plecat de-acasă.
6 lei pentru parmezan
25 de lei pentru Temu.
autobuze electrice ca farfurii zburătoare
plătite din bani neidentificați
(ecranul gri și ochii-n ceață)
twunkșii o iau razna fac thirst trap-uri pentru patrimoniul cultural
donați donați donați
noi
fugim și construim
nu deconstruim și fugim
ca asumații noștri antreprenori
sau siniștrii care desființează școli destine speranțe etc.
și reînființează
ura de gen & ura de clasă
2.
never mind mi-am zis atunci - niciun poem de dragoste nu te va salva
și nicio lumină pierdută printre crăpături
ziduri dărâmate mânjite cu promisiuni
depărtări albastre tăiate de vântul rece
șuieratul trenurilor e doar pentru decor
nimeni nu te va aștepta la capătul liniei
poate doar întunericul
lăsarea nopții ne face pe toți dramatici
alergăm în castele gotice despletiți deshumați desprinși de realitate
o fantezie
atât
nu cerem nimic mai mult
și nu primim nici pe jumătate
într-o nocturnă pe cinste cineva întinde o mână degerată
laolaltă cu o privire pătimașă
un sărut scurt la miezul nopții
o palmă se deschide
o jumătate de inimă
ciugulită de ciori
3.
ploaia continuă
temperaturile sunt mai scăzute decât ieri
calitatea curentă a aerului este de nesănătos
avem ocne o grămadă și voi nu puneți sare în mâncare
îmi sare tensiunea numai când văd că nu e sare
mâneca deșirată e accesoriul pe care îl port foarte mândră în lume
grad 0 toleranță 0
ce e mai rău decât o ie la conferință?
o prezentare ppt cu ie
Ecaterina Balinska Simona
dacă
de când mă știu mă trezesc târziu
vreau să deschid ochii devreme și să apuc
să cer iertare mincinoaselor patologice
iertare și nimic altceva
să nu mai avem încredere în nimeni
să dormim ca niște bebeluși
în camerele noastre
presărate cu pudră
avem nevoie de cuvinte bune blânde
simple ca pâinea
într-o seară mi-ai
șoptit că unele pisici
de mare pot merge pe
uscat
nu te-am crezut
ai găsit un clip pe internet
și am râs până ne-au dat lacrimile
m-am gândit la puii de pisică
băgați în saci și plimbați de bunica
la fundul râpei din spatele grădinii
n-am avut cuvintele să-ți explic
și am plâns și mai tare
noi
puii de pisică moi
întinși pe aurore de mușchi și mâl
spune-ne dacă
poți dezlega sacul
dacă
ascultăm și nu judecăm
ca să nu mă gândesc la colegele mele din
școală care s-au căsătorit la 18 ani cu bărbați de
40
îmi pun stickere cu pisicuțe pe unghii
urlu în stradă că nu voi fi lipsită de autonomie
strâmb din nas când plâng pruncii în magazin
și mamele nu știu cum să-i liniștească.
mă prefac că sunt deasupra lor
că am câștigat un joc imaginar de-a integritatea
și că eu vreau să am opțiunea de a trăi altfel
pentru că a fi stingher nu înseamnă a fi singur
îți pui identitatea în buzunar
și dacă nu știi cum să trăiești, înveți din mers
ca să nu uit de colegele mele
care au născut copiii soților de aceeași vârstă cu tații lor și îi cresc singure
le apăr când le aduce maică-mea în discuție
le critic când le laudă prea mult
le urmăresc paginile și pozele și vacanțele de pe malurile nu-știu-căror mări
le analizez fețele și încerc să disting
ca prin ceață
fetele pe care le-am cunoscut odată
dacă au existat/ doar le-am uitat/ m-am uitat pe mine
mi-am diluat visurile de dragul altcuiva
și dacă n-am făcut-o încă/ aș face-o vreodată?
când eram mică visam că voi locui la paris
și spuneam că îi voi aduce tatălui meu un sombrero
iar mamei un bărbat mai bun
într-o zi îmi vor crește aripi
și nu-mi vor mai trebui nici sombrero-ul nici bărbații
în vâl-vârtejul de FOMO și incertudini
sunt sigură de două lucruri:
o să-mi las părul să crească
să-mi țină de cald
și o să pun murături cu mama în fiecare vară
scheiß auf alles
aprilie
îți văd degetele lungi prin ecranul telefonului
ai unghiile pictate cu neîndemânare
mereu cu oja sărită pe inelar
îmi aduc aminte cum îți pictam unghiile pe banca din parcul catedralei
iar în mine ceva începe să se disperseze
cum îți plătești existența în blocuri trântite printre shaormerii și stații de metrou?
spune-mi cum îți găsești seara drumul spre chiria ta patrusutedouăzecideeuro-douăzecișișaptemetripătrați-fărălift-fărăfumători-fărăstudenți-fărăanimaledecompanie-fărăviață-fărărespirație-preferabildoarcupluritinere-necăsătorite-darcarenusevordespărțivreodată
tiptil
simplu
ca o umbră mov pe asfaltul umed
oare am jelit în același timp
când ne-am dat seama cât de palpabilă devenise ura
pe care ne-o purtam
cât erai caldă am vrut să te strivesc
acum ești înecăcioasă și rece
metalică
ca scrâșnetele din stațiile de metrou
tresar și te caut în mulțime
Alexandra Radu
Cutremur
în orașul cu piatră cubică
străzi înguste vopsea scorojită
cutremur când dunga neagră se des-
tramă pulpe gambe glezne
subțiri sau groase puțin somnoroase
la prima oră când apa-i rece-n espressor
puțin obosite pe tocuri înalte sau joase
când cheia greșită deschide ușa
și sori se aprind în felinare sparte
o pereche de mâini nu-i de ajuns
pentru fermoarul
de la spate
Tangou Nou Nr. 1
o sală aglomerată
tocurile răsună pe parchet
trecem unul pe lângă celălalt
printre trupurile transpirate
respirații întretăiate
mâinile noastre se ating
o secundă
fără să ne vedem
candelabre se aprind
în piepturile noastre
muzica reîncepe
dansăm cu străini
în timp ce mirosim a noi
începuturi
mujdei
mama face mujdei
lingura se izbește de farfurie
soba e caldă Bunica
prăjește pește Orice e mai bun
prăjit Eu citesc poezii
nimeni nu e impresionat emoționat
încântat Sună telefonul Sună tata
nu-i răspund nu din prima Pe
TVR1 agricultorii
sunt nefericiți
_______
Gabriela Lung, Ecaterina Balinska Simona și Alexandra Radu sunt studente la Facultatea de Litere, Universitatea Transilvania din Brașov.