Poeme de Vasile Leac

1.

Dincolo de uși se întinde grădina automată

a viitorului

Când intri trebuie să treci 

prin Tunelul Genetic Comparativ

Aici memoria ți-e descompusă în taguri 

‍

Un oraș argintiu traversat de clone

pe cer transpar nori de informație și publicitate

Ei ne hipnotizează și ne șterg 

accesul la defecte

‍

Munca zilnică a serverelor 

Emoții controlate unde materia

își alege alți compuși chimici

Acum ești introdus în noua viață

‍

2.

Pentru că și roboții au nevoie de asigurări socio-tehnice

și spații recreative

‍

E mai degrabă dragoste decât suport logistic

sau companional

‍

Excită-ți androidul cu unde electromagnetice

pune-i muzică chill-space

‍

Mai aproape de dragostea adevărată

n-ai fost niciodată

‍

Lasă-te îmbrățișat și plânge când vrei la pieptul lui

indiferent și suportabil

‍

Accesează-mi mainframeul pentru o cină izolată și eliberatoare

o sesiune de întreținere tehno-sentimentală 

‍

Plătești pentru șansa de a crede în iubirea imaginară, dar posibilă,

ceva înălțător și stins în același timp

‍