Poezii
1. Aici nu se întâmplă nimic
– Cum știi să împăturești un suflet ca să încapă fix la locul lui?
ea
– De câte ori apeși cu degetul mare pe laturi înainte să se rupă în două.
el
Un singur cort pe plajă ea intră cu picioarele
în apă fusta i se udă el îi arată sâmburi de caisă plantați
acum un an niciodată nu s-ar fi gândit că o să fie aici.
Mă cuibăresc în spațiul dintre ei ca un cearșaf uniform și prezent
adorm în mâinile lor după o zi cu sandvișuri cu unt și făcut pluta.
În unele nopți ea înmoaie colțurile cearșafului le așază pe brațe picioare
puțin mai multă răcoare. Nu sunt a mea dacă nu sunt împărtășită
cu alții.
Umbra părului meu este lungă ca o plasă de salvare.
Primăvara trecută părul alb se înfășura în jurul gâtului nostru
nu au putut suporta distanța dintre mine și cort. M-a pupat lung pe frunte
și m-a pus deoparte ai avut 3 atacuri de panică pieptul tău
tresărea ca o fereastră deschisă am plecat demult de-acasă.
Las nisip pe trepte și uit să încui ușa e ca-ntr-o scenă de-a noastră sunteți în stradă
e pe terminate și salut.
toate cele bune
toate cele bune
mie nu îmi trebuie mai mult
Umbra părului meu este o plasă de salvare pentru noi toți.
2. Delta
noi nu suntem altceva decât
peștele lipicios care se culcușește întotdeauna între
picioarele noastre n-am mai visat de mult timp
ne întindem pe fundul bazinului de solzi
ca-ntr-o burtă ce dă în clocot de atâta rușine
Marina, cum se înțeleg sentimentele mari și de unde vin ele? Îmi scriu poezie marină ca act de
autoconservare
nu-ți face griji azi ești cu mine
lasă pisicile de mare să ne gâdile obrajii reci
când îmi e dor țip ca becul de la ultimul terminal
noaptea e un înger într-o gară care-ți întoarce și celălalt obraz
Bate ca o jumătate de inimă obrazul tău stâng murdar de ruj
Marina, unde pleci când îmi spui că departe? Îmi scriu poezie marină când nu știu ce urmează după.
în intimitatea casei noastre
ține-mă de mână suntem doi scafandrii în camera cu pereți verzi
unde dumnezeu e doar o fată ezitând într-o rochie de mireasă
dau jos din mine fâșii umede de lumină tu să le pui la uscat
pe sârma din curtea în care mereu am știut ce să fac
Marina, crezi că e prea târziu să hrănim amândouă pisica de mare?