Dracula-Funk

Interviu cu Marius Florin Mușat

‍

Marius Florin Mușat este student în primul an la Facultatea de Filosofie din București. Anterior, a absolvit atât licența, cât și masteratul la Facultatea de Sociologie. Pasionat de muzică, a studiat chitară clasică, iar în prezent îmbină filosofia cu activitatea artistică. Este fondatorul trupei de rock alternativ Walking to the Moon, din București, care explorează un stil muzical nou: Dracula-Funk.

Revista U: De ce filosofie? De ce muzică?

Marius Florin Mușat: Filosofia a venit ca o extensie a muzicii în cazul meu, iar când mă gândesc de ce muzica, devine dificil de explicat ceva ce a devenit parte completă din viața zilnică. Cum poți să-ți explici ochii sau urechea? (excluzând biologia). Filosofia este a doua facultate, prima a fost sociologia, și am ales-o în momentul în care simțeam că ceea ce scriu nu se leagă de acel „ceva mai mult”.

U: Cum se împacă/ îmbină muzica cu filosofia?

M: Surprinzător, am găsit la filosofie o comunitate foarte apropiată de ceea ce cântăm noi, e un mic cămin al nostru. 

U: Ce muzică asculți și ce ne poți spune despre trupa ta/voastră?

M: Aș descrie ca un mix de salsa cu avocado, pepene, shaorma și șnițel vienez playlistul meu. De la A. Barios, Charles Mingus la Ionel Tudorache, Nothing But Thieves și L’Iimperatrice. Despre trupă, cântăm Dracula-Funk, un gen pe care încercăm să-l definim din influențele noastre muzicale, fiecare dintre noi având studii anterioare în muzică, de la muzica clasică (eu la chitară clasică, Sabin la percuție) la jazz (Tea și basul) până la lăutărie și rok clasic (Andrei).

U: Ce ar asculta Kant dacă ar trăi în 2025?

M: Ha, probabil nu și-ar face abonament la Spotify, nu considera muzica ca fiind o artă la nivelul picturii sau poeziei, de exemplu. Cum el vedea muzica doar ca un stimulent pentru simțuti, probabil ar fi apreciat concertele techno.

U: De unde numele Walking To The Moon?

M: Numele nu are neapărat ceva filosofic în el, cel puțin nu în starea inițială. Se leagă de o persoană din cercul nostru care a decedat în timpul pandemiei, o promisiune că va ajunge să asculte piesele mele, chiar dacă va trebui să merg până pe lună să le cânt de acolo. Acum că Walking to the Moon înseamnă mai mult decât viziunea mea, numele e o invitație în a crede. A crede că poți să îndeplinești imposibilul dacă crezi în el. E o propunere tacită între mine și colegii mei de a aduce ideile și muzica noastră către cei ce își caută un mod de a depăși obstacolele către ograda imposibilului lor. Sau vor pur și simplu să dea din cap pe Dracula-Funk și să se simtă bine.

U: Spune-ne despre direcțiile care te atrag în filosofia contemporană.

M: Încă oscilez în a răspunde concret, poate pentru că sunt abia în primul an aici, dar tind să merg clar spre filosofia continentală, spre a-mi da în primul rând mie câteva răspunsuri la unele întrebări existențiale. Aici îmi vine să râd puțin de mine pentru că știu că nu voi găsi răspunsuri ci și mai multe întrebări.Probabil în asta stă și farmecul, să te tot întrebi cine ești și ce dracu cauți aici- am văzut că se poartă mai nou întrebarea asta și în mediul politic.

U: Spune-ne ceva despre o carte/ un text care ți-a recalibrat felul în care înțelegi lumea și în ce mod a făcut-o?

M: Felul în care înțeleg lumea Jean Baudrilard (Societatea de consum), mai am reminescențe de la sociologie încă. Felul în care mă înțeleg pe mine (vezi Etica Nicomahică – Aristotel), sau mai degrabă felul în care încerc să mă raportez la mine atunci când Demiurgul lui Platon pare mai mult un personaj dintr-o carte de desenat, iar tu îți cauți o direcție, dar ce să vezi, în societatea de astăzi (de consum) nu mai există direcții, pentru că toate drumurile duc la Emag/ Mall Baneasa.

U: Ce crezi despre would you still love me if i was a worm?

M: Would you still ask me this if I was a worm?

U: Sunt mintea și creierul separate?

M: Clar oul și apoi găina, deși oul ăla a venit de la o găină, nu? E dificil, dar eu înclin mai mult spre ideea că mintea/ rațiunea este un produs al creierului nostru, nu al sufletului sau al altor surse. Dar aici ține de „gust”. Cei care îl apreciază mai mult pe Platon ar tinde spre o altă abordare.

U: Câteva păreri despre ontologia orientată spre obiect (OOO) și altele asemenea...

M: Cred că e ceva specific evoluției noastre să căutăm să rezolvăm probleme. Celelalte științe au început să caute întrebări la răspunsuri pentru probleme din ce în ce mai nișate, având, teoretic, un răspuns la problemele de bază. Cam asta se întâmplă și cu ontologia, doar că în filosofie nu am avut niciodată răspunsuri concrete la întrebările de bază, mi se pare că OOO mai are încă multe hibe de rezolvat.

U: Ce scrii? (Despre ce scrii acum? Despre ce ai vrea să scrii în viitor?)

M: Nu scriu în momentul de față, simt doar că schițez câte o idee, de cele mai multe ori despre cotidian, despre ce e în jurul meu, despre ce sufăr eu sau ce suferă lumea din jur. Probabil aș vrea să scriu despre acel „ceva mai mult”, dar mă întreb dacă nu e doar o himeră.

‍Interviu realizat de Ailyn Chirculescu