Discuție bibliotecă autoorganizată

‍Dacă urci la etajul casei din Atena unde majoritatea oamenilor vin pentru concerte, găsești o bibliotecă cu canapele, o masă și câteva scrumiere. Aici, un grup de prieteni și-au adunat cărțile, organizează seri de lectură și construiesc o comunitate. Aceste evenimente se desfășoară într-un squat – o casă părăsită, ulterior ocupată și reintegrată în comunitate – devenit un spațiu deschis inițiativelor sociale și culturale. De obicei, astfel de grupări sunt implicate și politic, motiv pentru care membrii organizatori ai bibliotecii aleg să își zică „tovarăși”. Interviul a fost înregistrat în Atena și tradus din engleză. Pentru termeni ca self-organized (autoorganizat) și self-sustainable (autosusenabil) am încercat să găsim echivalenți în română, squat a fost păstrat în limba engleză. Membrii organizatori ai bibliotecii Prapopoulos nu au dorit să le folosim numele, așa că fiecărui participant la discuție, în funcție de ordinea apariției, îi voi atribui denumirea de membru PrapLibrary participant 1, membru PrapLibrary participant 2 și tot așa. Pentru a ușura lectura acestea vor deveni p1, p2 și p3.

‍

[r] Am pornit înregistrarea.

[membru PrapLibrary participant 1] Cum te chema?

[r] Radu.

[p1] Radu e din România...

[r] Am dat de biblioteca voastră la un concert pe care l-ați organizat acum câteva zile. Mi-a plăcut și am vrut să aflu mai multe despre voi. M-am gândit cum ar fi să fac un interviu în care să aflu care e scopul vostru cu biblioteca și cu evenimentele pe care le organizați. Mi s-a părut o inițiativă tare, care ar putea funcționa și în România. În Grecia aveți toate mișcările astea, oamenii sunt mult mai implicați civic. La noi nu prea e cazul, așa că mi-am dorit să aflu ce faceți aici. Cam asta e. Voiam să vă întreb în primul rând unde suntem? Care-i faza cu locul ăsta în care ne aflăm?

[p1] Locul ăsta e un squat. Un squat ilegal, cum sunt toate squaturile. E o vilă veche care nu era locuită de nimeni și pe care voiau să o transforme într-o parcare sau un mall, așa că locuitorii din Halandri și alți câțiva oameni au venit și au zis că nu vor lăsa asta să se întâmple, că o să ocupe locul și o să îl transforme într-un squat. Asta a fost în 2006.

[r] Cum și când ați decis să faceți biblioteca aici? Mi-ați spus că a fost mai recent.

[membru PrapLibrary participant 2] Cred că de atunci, din 2006 când a început organizarea squatului. De obicei în squaturi există un spațiu alocat depozitării cărților, dar la un moment dat, nu știu istoria exactă, era o bibliotecă colectivă, apoi s-au oprit. Nici arhiva și nici biblioteca nu erau atât de organizate sau atât de implicate în comunitate și atunci...

[p1] ...Și atunci noi... Noi fiind alt grup, complet diferit față de cei care făcuseră primul spațiu dedicat depozitării cărților, am decis că am vrea o bibliotecă frumoasă în squatul Prapopoulos, pentru că ne place să citim și să studiem, să discutăm despre diferite aspecte ale vieților noastre. Așa că am renovat-o și am pus două rafturi noi și mai multe cărți în ele. Majoritatea cărților de aici, dar și a rafturilor sunt o donație de la un tovarăș care a murit. Pe lângă asta, am vopsit-o și am reparat acoperișul. Tovarășul de aici (arată spre un participant la discuție) ne-a dat masa. Totul e câte puțin de la fiecare.

[membru PrapLibrary participant 3] Da, adaug că una din primele biblioteci mai serioase a fost organizată în 2016-2017, de un grup de oameni de atunci. Asta pentru înregistrare.

[p2] Și când se opriseră?

[p3] 2018 sau 2019, plecase un membru, așa că mai erau numai 2, apoi numai unul și...

[p1] Noi am preluat în 2020. Și cred că din 2019 până în 2020 biblioteca a fost în... declin. Adică nimic nu era folosit.

[r] În timpul pandemiei?

[p1] Da, în timpul pandemiei a fost...

[p2] Adică erau mese și scaune în timpul pandemiei, dar nu era un grup care să organizeze biblioteca.

[p1] Nu era un grup dedicat bibliotecii.

[p2] Da, totul era lăsat în mâinile unei persoane, o responsabilitate destul de mare, dar acum noi am început un nou colectiv.

[r] Mi-ați spus că în pandemie lucrurile erau destul de nasoale pentru squaturi. A, fără să aibă legătură cu biblioteca, când am intrat am văzut iarăși calul. Unde a fost săptămânile trecute? Nu îl mai văzusem de vreo trei săptămâni. Era tot aici, dar nu afară?

[p2] Are camera lui.

[r] Ok. M-a întâmpinat acum, deci... O să îmi poarte noroc întâlnirea. Voiam să vă întreb care e scopul comunității pe care o construiți aici? Ce vreți să faceți prin organizarea bibliotecii – de fapt, reorganizarea ei și începerea unei comunități?

[p1] Trebuie să menționăm că nu o să fie un singur răspuns pentru fiecare întrebare.

[r] Mi-ați spus că aveți puncte de vedere diferite pe diverse teme, e complet normal.

[p3] În primele luni de când am început echipa, a trebuit curățat spațiul, și apoi organizate cărțile pe categorii, pentru că aveam cutii pline care nu mai fuseseră folosite până atunci. Așa că am fost nevoiți să alegem ce cărți vrem să păstrăm în spațiul ăsta și pe care să le donăm. În primul an am avut de făcut multe lucruri care țineau de spațiul bibliotecii și al arhivei (pe care o avem în camera de lângă). A fost mai mult despre aranjare și organizare. Și de atunci încercăm să facem niște evenimente, sesiuni de citit, de studiu. Am încercat și (cred că proiectul ăsta e terminat acum) să ne scriem prezentarea. A fost un proces în care am vrut să ne caracterizăm echipa, să discutăm despre caracteristicile și scopurile asupra cărora cădem de acord.

[r] Și care ar fi câteva dintre ele?

[p2] Primul pas a fost să discutăm despre cum o să fie adunarea. În ce mod să fie structurată, ce caracteristici să respecte. Suntem organizați pe orizontală, asta înseamnă că nu avem un lider al grupului. De asemenea, am acceptat că toți suntem diferiți politic, că vrem să avem un spațiu unde toți își pot exprima punctul de vedere, opiniile politice. Să aibă o autonomie a orientărilor. Și poți vedea asta și în modul în care selectăm cărțile. Nu avem o direcție politică specifică. Încercăm să acomodăm păreri contradictorii, să cuprindem mai multe mișcări sociale. Ce altceva? Autoorganizare – asta înseamnă că nu avem sponsori. Vrem să construim o comunitate care își produce banii prin autoorganizare, prin lucruri DIY. Avem și o cutie în care poți pune câți bani vrei pentru cărțile de vânzare. Ele nu au un preț specific. Noi le cumpărăm ca apoi comunitatea noastră să aibă libertatea de a plăti cât vrea pe ele, să nu fie un privilegiu să ai o carte. A, o să avem un eveniment duminică, o să fie primul nostru eveniment public. Vom citi textul de prezentare al bibliotecii într-o piață ca să afle cei din cartier despre inițiativa noastră.

[r] La ce oră o să fie? Deci nu are loc aici în bibliotecă, nu?

[p2] Nu, în piața din Halandri.

[p1] La 15.

[r] O să ascult iarăși înregistrarea ca să îmi aduc aminte. Aveți și o copie în engleză a textului?

[p2] Da, pentru că am vrut ca biblioteca și arhiva să nu fie doar în greacă am tradus și prezentarea. Nu știu dacă a fost de ajutor ca să îți sporească interesul, l-ai citit?

[r] Nu l-am citit încă. M-am uitat puțin pe site-ul vostru (1). Era și acolo?

[p1] Da, e și online, dar îl poți păstra și pe ăsta fizic.

[r] Da, îl păstrez și o să îl citesc mai atent. Acum că am vorbit despre bibliotecă în general, puteți să îmi povestiți despre fiecare secțiune a ei în parte? Ați menționat mai multe părți și aveți o arhivă destul de impresionantă de zine-uri și postere. Îmi puteți face un tur al bibliotecii?

[p1] Ok, există trei secțiuni principale ale bibliotecii. Una este biblioteca în sine, camera în care ne aflăm acum. Cealaltă este...

[p2] Deci, există secțiunea de împrumut și mai avem acest caiet în care scrii ce carte ai luat.

[p1] Și mai este...

[p2] Distribuția.

[p1] Secțiunea de distribuție, unde avem cărțile pe care le împărțim, așa cum a spus tovarășul mai devreme. Acolo încercăm să inițiem un dialog cu alte echipe, biblioteci sau edituri similare, parte din mișcarea noastră. Majoritatea sunt chiar din mișcare sau dacă nu, periferice. Oricine poate veni să ia o carte și să lase la schimb ce consideră potrivit. Schimbul se poate face și pe bani. Asta e o limitare, ne-ar plăcea să nu fie așa, dar este singura modalitate prin care putem funcționa. Și nu în ultimul rând, avem arhiva, care conține postere, în mare parte, dar și texte precum flyere. Am făcut o selecție și am expus câteva postere împărțindu-le pe categorii, astfel încât oricine vine la un eveniment aici să se poată uita prin ele, să vadă ce s-a întâmplat cu mai mulți ani în urmă. De asemenea, avem acolo niște mese cu diverse postere. Poți lua câteva dacă vrei.

[p2] Da. Le poți pune în camera ta sau le poți lipi unde vrei.

[p1] Și, de asemenea, legat de arhivă, am vrut să o prezentăm într-un mod în care oamenii să poată fi implicați, pentru că înainte erau toate în cutii, nu avea un mod de prezentare, nu era accesibilă publicului. Așa că am amenajat acest spațiu, camera arhivei, unde poți răsfoi posterele.

[p2] Da, posterele atârnă de o bară, ca hainele pe umerașe.

[r] Puteți face asta și pentru că aveți o comunitate mare și squaturi, lucruri despre care nu știu dacă am vorbit suficient. Mi-ați spus câte ceva despre mișcare în mare când am mai fost aici înainte, dar dacă vreți să-mi mai povestiți puțin despre asta? Cât de amplă este mișcarea squaturilor în Atenasau în Grecia? V-am spus, asta nu se întâmplă în România la scară largă. Mi-ați zis că înainte era mult mai dezvoltată în Atena și cum în timpul pandemiei s-a diminuat și statul a mai reglementat-o.

[p2] Mișcarea asta nu e ceva static. Într-adevăr, în anii anteriori existau mai multe squaturi. Pandemia nu a fost singurul factor care a dus la declinul mișcării. Și înainte de asta, au fost evacuări făcute de stat. Nu am cunoștințele necesare pentru a răspunde la întrebare, pentru că, de exemplu, acest squat a început în 2006, deci aveam cinci ani atunci.

[p1] O scurtă istorie ar putea fi că primele squaturi anarhiste din Grecia au apărut în jurul anilor '80 și treptat au devenit tot mai multe. Dar a existat un boom după 2004-2006, când guvernele de atunci au făcut o reorganizare mare a muncii și a educației (2). Apoi, UE a trecut în altă etapă politică, și au fost greve generale peste tot prin Europa și, de asemenea, în Grecia. Asta a oferit mișcării o motivație puternică și a pregătit terenul pentru mai multe squaturi. S-ar putea spune că apogeul lor a fost poate în 2010 sau 2012. De atunci, multe squaturi s-au închis, pentru că a fost introdusă o nouă politică privind imigrația (3), iar multe squaturi ofereau adăpost pentru imigranți, așa că multe dintre ele au fost obligate să își înceteze activitatea. Și COVID a fost o altă lovitură. După pandemie, reorganizarea muncii și a educației pe care am menționat-o mai devreme a continuat, ca și cum guvernul a preluat firul de atunci și a dus mai departe planul. Au fost adoptate reglementări, cum ar fi privatizarea universităților (4), pe care guvernele încercau să o adopte din 2004 și acum au reușit. Educația și universitățile sunt foarte importante pentru squaturi, pentru că acolo studenții se implică politic. Și „atacul”, să-i spunem așa, din partea statului, vizează grupurile politice din universități. După abrogarea legii azilului universitar (5), care a avut loc în 2019 sau 2020 lucrurile s-au schimbat, a început un capitol nou pentru squaturi. Dacă tendința asta continuă, dacă reglementările sunt aplicate în viața de zi cu zi, în mai mulți ani mișcarea o să intre într-o altă etapă. Squaturile care au rezistat până acum sunt, în general, squaturi sociale. Ele implică o comunitate și sunt active. Cam ăsta ar fi un rezumat a ceea ce s-a întâmplat.

[r] Câte squaturi credeți că mai sunt acum, aproximativ? Pentru că încă există destul de multe, nu?

[p2] Există și diferite categorii, așa cum a spus tovarășul. Sunt și squaturi în universități, sunt în cartiere; sunt squaturi care oferă locuințe, amplasate și în alte părți din Grecia, cum ar fi Bahia. În acest moment, poate sunt jumătate față de ceea ce erau sau chiar mai puține.

[p1] Așa este. Ar putea fi între 20 și 50.

[r] A fost amuzant când mi-ați povestit despre caietul în care țineați evidența împrumutului de cărți, pentru că și bunica mea avea o bibliotecă destul de mare. Cred că v-am spus deja de comuniști, că tipăreau cărți și le trimiteau în toată țara, chiar dacă oamenii nu citeau atât de mult. Și mai era și chestia asta, dacă aveai multe cărți în casă, păreai deștept pentru cei care veneau în vizită, chiar dacă tu nu le citeai. Bunica mea avea câteva cărți și oamenii din cartier au început să împrumute de la ea. Avea un caiet în care fiecare trebuia să-și scrie numele și ce carte a luat. Nu știu, avea cam 700. Le-am sortat eu într-o vară. Dar a pierdut multe din ele.

[p1] De la împrumuturi?

[r] Da, pentru că oamenii nu le-au adus înapoi. Poate că și bunica mea avea o formă de bibliotecă autoorganizată. Deci, ce fel de evenimente vreți să organizați în continuare? Ați avut un eveniment de lectură, ați avut o proiecție de film...

[p1] Nu, filmul nu era organizat de bibliotecă, a fost vorba de alt grup.

[r] Deci aici sunt mai multe grupuri? Aici sunt organizate și concerte.

[p1] Da, squatul găzduiește în jur de șapte grupuri. Mai e și...

[p2] Gruparea feministă, cafeneaua queer, biblioteca, Antifa North - un grup antifascist. Mai este un nou grup care a organizat proiecția de filme. De asemenea, Pull the Plug.

[p1] Ăsta e grupul care organizează concertele.

[r] Ok, și ce alte tipuri de evenimente ați mai vrea să faceți?

[p2] Foarte importantă mai e și adunarea generală, la care toate grupurile merg pentru a autoorganiza squatul, avem structura asta în care o dată pe lună ne strângem să discutăm diverse lucruri... De la clădire, până la politici legate de vecini.

[p1] Și este și un grup care are grijă de cal.

[r] A, drăguț. Revenind la întrebare, ce tipuri de evenimente v-ar plăcea să mai organizați în viitor?

[p1] Cred că, în mare parte, am făcut doar sesiuni de lectură până acum, cu o temă sau un subiect specific. Ne-ar plăcea să continuăm în această direcție. Scopul nostru e să deschidem squatul către oameni, iar asta înseamnă să facem și mai multe sesiuni de lectură. Vezi tu, spațiul trebuie să fie deschis publicului, noi anunțăm aceste sesiuni de lectură printr-un site specific pe care oamenii îl pot accesa și în care toate evenimentele sunt anunțate, în așa fel încât să poată veni oricine. Plănuim să facem o a doua sesiune de lectură în două săptămâni, iar în trei săptămâni am vrea să facem o sesiune de lectură despre „Spioni academici”. Este numele unei cărți care vorbește despre persoane care lucrează în mediul academic sau care sunt studenți și se folosesc de această mișcare pentru a escalada în cariera lor academică, realizând o lucrare de doctorat sau devenind profesori în mediul universitar. Deci, sunt oameni înăuntrul mediului academic care au conexiuni cu această mișcare. Și unii ar putea de asemenea... cartea spune că, de fapt, ei lucrează pentru guvern, pentru stat, iar în cele din urmă, chiar dacă vor să facă ceva bun, ei dau informații statului, iar statul ajunge să încorporeze mișcarea într-un fel.

[r] Și asta este o carte în limba greacă?

[p1] Da, din păcate nu e în engleză.

[r] Și cine e autorul?

[p1] E, de fapt, publicată sub pseudonim. Dar este o persoană din această mișcare.

[r] Am înțeles.

[p1] E din alt oraș.

[r] Ok, deci e literatură contemporană, e ceva destul de recent.

[p1] Da, e foarte recent. E o carte nouă. A fost publicată în vară.

[r] Așadar, contribuiți prin organizarea de discuții și prin valorizarea a ceea ce produce grupul. Acest lucru se reflectă și în existența unui spațiu dedicat arhivelor și creațiilor comunității.

[p1] Oricine face parte din grupul de lectură poate aborda ce temă dorește în discuții, poate spune „Vreau să vorbesc despre asta” și aduce, de exemplu, o carte sau orice tip de text despre subiectul respectiv. Îl citește cine vrea și după stabilim o dată, o întâlnire pentru a discuta. Iar asta se va întâmpla public, data va fi anunțată, unii oameni o să citească, alții nu. Oricum, o conversație va începe. Cam asta e.

[r] Ați putea să îmi prezentați selecția cărților? Ce secțiuni aveți? Văd aici istorie, politică, teorie. Asta e partea în engleză, nu? Iar aici toate sunt în greacă?

[p2] Da.

[p1] În partea non-greacă sunt și în germană, spaniolă...

[p2] Mai avem literatură queer, feministă, anti-specistă, reviste sau benzi desenate. Încercăm să avem varietate și în...

[p3] În formatul de tipărire. Adică, nu sunt doar cărți-cărți, avem și benzi desenate, cărți pentru copii, reviste. Biblioteca verde are printuri făcute de comunitatea noastră, iar pe restul rafturilor sunt, în mare parte, cărți de la edituri – de istorie, literatură, teorie politică, teorie socială, artă și poezie.

[p1] Cele mai multe cărți de la edituri sunt pe teme obișnuite: istorie, literatură, poezie, artă, reviste etc. Dar cărțile din comunitatea noastră au subiecte variate, așa că le-am divizat în mai multe categorii pentru că sunt mult mai specifice. Avem tehnologie, antifascism, autoorganizare, muncă, criză, anti-Grecia, comunități indigene, război, politici queer.

[p2] Biblioteca nu e ceva foarte strict definit. Multe lucruri s-ar putea schimba în viitor pentru că ne autoorganizăm. Nu avem restrângeri sau limitări privind sesiunile de lectură sau evenimentele pe care le găzduim. Cineva ar putea să aibă o altă idee legată de cum să se desfășoare sesiunile. Suntem o inițiativă nouă.

[p1] Și chiar dacă nu am fi fost o inițiativă nouă, tot ne-am fi schimbat constant.

[p2] Avem principiul ăsta, să fim mereu în legătură cu comunitatea și vrem ca ideile să vină și de la ei. De exemplu, s-a propus organizarea unei reviste, dar nu eu sunt persoana potrivită pentru a vorbi despre asta.

[p1] Da, e ideea asta că poate am putea să avem revista noastră proprie, ca o broșură. Oricine din comunitate dorește să exprime ceva o poate face prin intermediul ei și poate avea de la perspective teoretice, analitice, până la poezii, fotografii, picturi sau chiar aberații.

[p2] Liste de muzică?

[p1] Liste de muzică, da.

[p1] Dar nu am început, primul număr nu e încă printat. Este în lucru.

[r] Cred că am acoperit cam tot ce voiam să discutăm. Dar dacă vreți să mai adăugați ceva...

[p1] Mi-ar plăcea să mai spun ceva la final, ca să vă las cu o imagine de ansamblu a echipei și a sqatului. În general, grupările autoorganizate ale mișcării (și în mod specific biblioteca din acest squat) sunt o încercare de a critica și de a distruge sistemul modern, să îi zic așa – sisteme autoritare și capitaliste în orice aspect sau formă există. Deci mișcarea aceasta autoorganizată și mișcarea mai amplă din care face parte vor să construiască o nouă paradigmă socială. Este împotriva capitalismului și autoritarismului, așa că încercăm să creăm un loc care să îndeplinească toate nevoile noastre: nevoile noastre sociale, dar și biologice.

[p3] Squatul format aici în 2006 avea și oameni neimplicați politic, însă cei care au rămas au încercat să folosească clădirea asta și pentru astfel de nevoi sociale. Așadar, mult timp am avut diverse evenimente caritabile: un bazar cu haine pe care le puteai dona sau le puteai lua pe gratis, s-au ținut și lecții de spaniolă aici, și de fotografie. Cred că e important ca asta să continue, ca toți oamenii care sunt aici să încerce să suplinească nevoile sociale într-un fel sau altul. Asta e istoria clădirii.

[p1] De asemenea, terenul de aici are un hectar. Acest spațiu este ocupat de casă și de locul unde trăiește calul, iar cealaltă jumătate este cultivată.

[r] Deci aveți și o grădină.

[p1] E un spațiu în care se cultivă. Acum este o mini-grădină, dar cu câțiva ani înainte era și mai mult folosită.

[r] Chiar voiam să vă întreb despre asta.

[p1] Mai era un alt grup, grupul care se ocupa de cultivarea grădinii, producea legume pentru uz propriu, dar oferea și vecinilor. În general, grupurile de aici încearcă să fie autosustenabile (6), încearcă să facă squatul un fel de nucleu social autosustenabil. Încercăm să tragem un semnal de alarmă pentru că principala formă de terorism e că nu ai altă metodă de a-ți trăi viața fiind confruntat cu modelul pe care sistemul îl propune, adică să lucrezi și să cumperi în modul în care îți este impus.

[p2] Acesta este și un spațiu în care poți întâlni oameni care au aceleași visuri politice ca tine și aceleași nevoi. Multe inițiative, identități politice și sociale se pot aduna aici pentru a supraviețui, manifesta, pentru a discuta și pentru a forma o comunitate.

[r] Mulțumesc foarte mult.

[p1, p2, p3] Namaste.

‍

(1) https://praposquat.espivblogs.net/

(2) În 2004-2006, guvernele din Grecia au implementat mai multe reforme în domeniul muncii și al educației în contextul alinierii la politicile Uniunii Europene.

(3) În urma crizei refugiaților, Grecia a devenit o destinație majoră pentru migranți. Guvernul a adoptat atunci politici mai stricte privind imigrația, printre care și evacuarea squat-urilor care ofereau adăposturi acestor persoane. În 2019 guvernul condus de partidul Noua Democrație a declarat intenția de a evacua toate squaturile.

(4) În martie 2024, Parlamentul Greciei a adoptat Legea 5094/2024 care permite înființarea universitățiilor private din Grecia. Motivul a fost dorința de a atrage investiții și de a oferi mai multe opțiuni educaționale. Legea a fost întâmpinată cu proteste din partea studenților și a partidelor din opoziție, care au considerat că această decizie încalcă principiile constituționale privind educația publică.

(5) Legea azilului universitar interzicea poliției să intre în campusurile universitare fără permisiune; ea fusese inițial introdusă în 1982 cu scopul de a proteja libertatea academică, însă guvernul a susținut ulterior că era abuzată pentru a ascunde activități ilegale. Această lege a fost abrogată în 2019 prin Legea 4623/2019.

(6) În original este folosit termenul self-sustainable social cell.