
Ce vrei să te faci când crești mare? Spectacol de teatru radiofonic
AUZIT. Teatru Radiofonic
Creat în parteneriat cu Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, proiectul de teatru radiofonic AUZIT a prins contur datorită inițiativei unei echipe formate din câțiva masteranzi: „Ideea de proiect a venit în urma unei discuții despre un alt proiect, un podcast despre zona culturală performativă, în care să expunem problemele cu care ne confruntăm. Am realizat atunci că noi, cei de la teatru, avem un limbaj foarte speicific de exprimare, cel dramatic, și ar trebui să ne folosim de el pentru a ne face auziți. Apoi a venit entuziasmul, cercetarea de piață și ne-am apucat de înregistrat” (Teodora Minea).
Platforma Teatrul AUZIT este un spațiu online de exprimare a generației tinere, care propune publicului produse de teatru radiofonic, spoken-word sau audio performance-uri pe diferite teme ce reflectă probleme sociale care merită mai multă vizibilitate: „Încercăm sa ținem episoadele sub 50 de minute, pentru a nu abuza de atenția și timpul ascultătorilor noștri :)” (Teodora Minea).
Spectacolul auzit Ce vrei să te faci când crești mare
Spectacolul de teatru radiofonic Ce vrei să te faci când crești mare este una dintre producțiile studenților clujeni. Piesa prezintă povestea a două fete, Andreea și Larisa, care îmbrățișează filosofii de viață diferite atunci când vine vorba despre problema continuării studiilor. A merge sau a nu mai merge la școală? În această întrebare se află esența întregii povești.
După un scurt anunț la radio despre situația statistică a abandonului școlar la nivel național (ce are drept scop inițierea spectatorului în universul dramatic), ne este prezentată povestea Andreei, o liceană provenită dintr-o familie modestă din mediul rural. Ea își dorește să devină actriță, dar, din cauza greutăților financiare și a inegalității de șanse, renunță la acest vis. În ciuda insistențelor mamei sale de a-și continua studiile, fata hotărăște să se angajeze în sat pentru a-și ajuta familia. La antipodul acestor perspective se află Larisa – chiar dacă mama ei își dorește ca ea să abandoneze școala (pe motiv că se poate munci „bine mersi” și cu zece clase), fiica decide că trebuie să lupte pentru a-și urma visul de a deveni profesoară. Pentru ea, școala (și implicit facultatea) reprezintă depășirea condiției prin șansa unui viitor mai bun. Colegă de liceu cu Andreea, Larisa se confruntă cu aceleași probleme: inegalitatea de șanse, situația financiară familială precară, precum și lipsa de infrastructură pentru mijloacele de transport: „Mi-ar plăcea să existe condiții sau ca școala să fie gratuită ...”.
În ceea ce privește stilul în care este scrisă piesa, cele două fire narative se intercalează cu diverse știri și statistici legate de abandonul școlar sau de sărăcia din rândul tinerilor. Întrebarea cu care se deschide spectacolul revine în final, încheind în mod ciclic întreaga reprezentație: „Ce vrei să te faci când crești mare? [...] În secolul XXI poți să fii orice vrei [...] Nu există nu pot, există nu vreau!”. Dar oare chiar așa stau lucrurile? Dacă cei care se confruntă cu această alegere sunt parte dintr-un sistem disfuncțional, lucrurile nu mai par atât de simple. În cazul Andreei, în loc să se gândească la școală, ea își face planuri despre cum și-ar putea ajuta financiar familia. Și pentru că școala le consumă puținii bani de care dispun, ea decide să o abandoneze. Cât despre Larisa, decizia de a termina cele douăsprezece clase și de a urma o facultate înseamnă sacrificii și efort suplimentar; înseamnă lupta cu cei care i se opun, fie că e vorba de familie sau de sistemul educațional.
Teatrul radiofonic, mai mult decât simpla interpretare de roluri
Ce înseamnă mai exact teatru radiofonic? Este mai mult decât simpla interpretare de roluri? Aceste întrebări lansate de către promotorii proiectului invită la explorarea unui posibil răspuns: teatrul radiofonic este o transpunere pur acustică a unei narațiuni dramatice. O astfel de transpunere conține dialogul rostit de actori, muzică și diferite efecte sonore. În urma interacțiunii cu acest mediu fonic, spectatorul este obligat șă își imagineze întregul univers dramatic. Altfel spus, coexistența tuturor acestor elemente cu care va interacționa spectatorul duce la configurarea întregului spațiu ficțional, producând în același timp și un efect de imersiune. Acum putem înțeleg, așadar, mai bine de ce componenta acustică joacă un rol fundamental în această producție. Se poate observa faptul că, în relație cu textul, coloana sonoră din acest spectacol are diferite roluri:
● de a reda la nivel auditiv atmosfera propice: Putem auzi diverse sunete care sugerează ușile microbuzului care transportă elevii deschidându-se și închizându-se, precum și muzica prezentă la un moment dat într-un tren;
● de a marca schimbarea spațiului în care se petrece acțiunea: După încheierea fiecărei scene, în fundal se poate distinge un sunet care imită zgomotul produs de un radio atunci când cineva încearcă să schimbe manual postul. Acest sunet marchează în spectacol înlocuirea cadrului în care acțiunea are loc: în microbuz, în tren sau acasă la cele două fete;
● de a întări diverse mesaje: Întrebarea cu care începe și se încheie reprezentația („Ce vrei să te faci când crești mare?”) se amestecă cu diferite efecte sonore, fapt ce amplifică greutatea cu care ea apasă pe umerii celor puși în fața unei astfel de decizii.
Ce vrei să te faci când crești mare?
Dramaturgia: Teodora Minea
Regie: Robert Kocsis
Distribuție: Oana Rotaru, Mara Solomon, Călin Deneș
Montaj și sound design: Andrei Pop
Sunet priză directă: Radu Seliștean și Robert Dobai
Grafică: George Roșu
Susținere: Andrei Mărgineanu
PR: Arina Vizitiu
Imagine reprezentativă: George Roșu
Acest spectacol de teatru radiofonic (și nu numai) poate fi ascultat aici: https://www.youtube.com/@auzitcompany.